Câţi bani au primit de la miliardarul american George Soros oengiștii invitaţi de Klaus Iohannis la Cotroceni

Concluzia este apoteotica si reala:

"Doar cu România, în viziunea lor, nu, n-ai cum să fii! Pentru că România, pentru ei, nici măcar nu există." (cu corectura - nu MAI exista).

Stie cineva sa-mi explice de cand Delta Dunarii este in Bucuresti de se baga si acest Mihaiu in seama, amintindu-si de inalta demnitate publica cu care a fost mituit de Patriciu ca sa nu-l mai critice pentru jaful de la Petromidia???

Sau de ce sunt doar romani neaosi pe la ong-urile astea?

Woinaroski, TimboIschi, Pantazi, Guseth sau, noaptea mintii: "Militia spirituala".

NV

No comment ! Este cu adevarat strigator la cer tot ce se intampla acum in ROMANIA !

On Tuesday, November 10, 2015 1:50 PM,  wrote:

Ce frumosi si "nevinovati" mi se pareau acei tineri "revolutionari" in aparitiile lor la televiziunile nationale !...si cu ce dezinvoltura explicau ei cum ar trebui sa re-startam Societatea Romaneasca (chiar justificau normalitatea incalcarii Constitutiei de catre Presed Romaniei in functie, prin numirea de catre dansul a Prim-Ministrului Guvernului ROMANIEI)...dar ei practic, citind materialul prezentat, sunt "agentii media de influenta ai lui SOROS" !....Curat-Murdar !

---

 

Ȋi vedeţi în fiecare zi de 4 iulie pe peluza Ambasadei SUA, stând la coadă, să facă poze, și servind barbeque. Şi servind. Apar la televizor, vorbind îndeosebi despre lupta anticorupţe, și au armura unor luptători pentru neam și ţară. Cu toţii ne dorim să dispară corupţia. Dar, când cei care propovăduiesc luptă împotriva ei, arătând cu degetul inamicii ce trebuie decapitaţi, primesc simbrie din America, te poţi gândi și că anticorupţia e folosită, uneori, doar ca o armă a intereselor politice. Şi că ei, oricât de luptători ar fi, n-au nicio treabă cu patriotismul.

Ȋi vedeţi, promovaţi, lăudaţi și premiaţi, pe site-ul Ambasadei SUA. I-aţi văzut și vineri, la consultările cu președinţele Klaus Iohannis. 

# Sorin Ioniţă (Expert Forum), # Elena Calistru (Funky Citizens), # Nicușor Dan (Asociaţia Salvaţi Bucureștiul), # Mihai Dragoș (Consiliul Tineretului din România), # Ionuţ Sibian (Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile), # Crustina Guseth (Freedom House), #  Andrei Cornea (GDS), # Liviu Mihaiu (Salvaţi Dunărea și Delta), # Edmond Niculușcă (Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie și Normalitate), # Cătălin Drulă (Asociaţia Pro Infrastructura), # Claudia Postelnicescu (Iniţiativa România), # Horia Oniţă (Consiliul Naţional al Elevilor), # Ştefan Dărăbuș (Hope and Homes for Children Romania). 

Au mai participat, pentru a mima legitimitatea întâlnirii, # Ema Stoica (studentă la Facultatea de Jurnalism), # Adrian Despot, # Tudor Benga (OKIAN), # Alexandru Bindar (Uniunea Studenţilor din România), # Clara Matei (Asociaţia Medicilor Rezidenţi din România).

FDSC a încasat 1.107.750 USD

Ionuţ Sibian este președinte la Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC). Ȋn perioada 2006-2012, fundaţia pe care o conduce a primit peste un milion de dolari de la „The Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe” (CEE Trust), o organizaţie condusă de miliardarul american George Soros.

1. Număr Grant: RO_X 2010_166
Denumirea proiectului: Serviciul juridic pro-bono pentru ONG-uri din România
Suma acordată 21.300 USD
Perioada proiectului:  1 mai 2011 – 30 iunie 2012

2. Număr Grant: RO_X 2010_202
Denumirea proiectului: Fondul pentru Inovare Civică
Suma acordată 389.455 USD
Perioada proiectului: 15 aprilie 2011 – 15 iulie 2012

3. Număr Grant: RO_X 2009_121
Denumirea proiectului: O voce mai puternică pentru sectorul asociativ din România
Suma acordată 150.000 USD
Perioada proiectului: 15 mai 2010- 14 noiembrie 2011

4. Număr Grant: RO_X 2008_47
Nume proiect: ONG-uri românești corecte
Suma acordată 119.995 USD
Perioada proiectului: 1 mai 2009- 28 februarie 2011

5. Număr Grant: RO_2007_04
Denumirea proiectului: Directorul ONG-urilor românești
Suma acordată: 307.000 USD
Perioada proiectului: 1 decembrie 2007 – 31 mai 2010

6. Grant Numărul RO_III 2006_100
Denumirea proiectului: Consolidarea sustenabilităţii financiare a ONG-urilor
Suma acordată: 120.000 USD
Perioada proiectului: 1 august 2006 - 1 iulie 2008

Liviu Mihaiu, președintele asociaţiei „Salvaţi Dunărea şi Delta”, este un colaborator și un avocat al FDSC. Cel care, de la microfonul din Palatul Cotroceni, s-a recomandat a fi jurnalist scria în septembrie 2013, într-un editorial publicat de „Adevărul”: „De asta sfătuiesc pe toţi securiştii ăștia mici (n.r. – jurnaliștii de la „Evenimentul Zilei”) să sune la FDSC (Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile), să întrebe deontologic cum se finanţează ONG-urile, când şi, mai ales, de ce. Nu de altceva, dar în afară de această informaţie sau un călduros „Heil Siktir, trolilor!”, nu pot să-i ajut.” Tema cu trolli a fost reluată recent de Ambasada SUA în România.

Suveica finanţărilor ce vin de peste ocean

Sorin Ioniţă este președinţele „Expert Forum” (EFOR), organizaţie finanţată, printre altii, și de FDSC. EFOR a primit însă suport financiar și direct din partea CEE Trust a lui George Soros.

Număr Grant: RO_2012_01
Denumirea proiectului: Clientelism de la vârful degetelor
Suma acordată: 68.000 USD
Perioada proiectului: 15 martie 2012 – 14 martie 2013

Cristina Guseth este director al „Freedon House România”, o filială a fundaţiei americane „Freedom House INC”, cu sediul în New York. Pe lista finanţatorilor „Freedon House România” se află Ambasada SUA în România, USAID, U.S. Department of State, dar și „Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe”, fundaţia lui Soros.

Numele proiectului: Inițiativa pentru o Justiție Curată (CIJ)
Suma acordată: 100.000 USD
Perioada proiectului: 1 mai 2008 – 1 aprilie 2010

Freedom House, Asociaţia Salvaţi Bucureștiul (președinte – Nicușor Dan) și Grupul pentru Dialog Social (unde Andrei Cornea este membru în Consiliul de Administraţie) fac parte din „Alianța pentru o Românie Curată”, care a fost finanțată, în perioada 2010-2012, de CEE Trust al lui George Soros.

Număr Grant: RO_X 2009_186
Denumirea proiectului: Construirea unui lupte durabile anticorupție a electoratului din România: „România curată"
Suma acordată 120.000 USD
Perioada proiectului: 1 septembrie 2010 – 30 aprilie 2012

„Alianţa pentru o României Curată” a fost inţiată de Societatea Academică Română, care asigură și Secretariatul acesteia. Ȋn perioada 2006 – 2008, SAR a primit de la CEE TRUST 239.300 USD.

Număr Grant: RO_X 2008_28
Denumirea proiectului: CCU partea a 2-a - evaluarea utilizării banilor publici în cercetarea academică și învățământul superior din România
Suma acordată 93.500 USD
Perioada proiectului: 1 iunie 2009 – 31 iulie 2010

Număr Grant: RO_X 2007_101
Denumirea proiectului: Coaliția pentru Universități Curate (CCU) - aplicarea unui set de principii pentru a consolida integritatea și calitatea în sistemul de învățământ universitar românesc
Suma acordată 95.500 USD
Perioada proiectului: 1 aprilie 2008 – 1 mai 2009

Numărul proiectului: RO_IX 2006_35
Denumirea proiectului: Coaliția pentru un Parlament Curat – Euro – alegeri 2007
Suma acordată: 40.300 USD
Perioada proiectului: 1 martie 2007 – 1 gebruarie 2008

Numărul proiectului: CBI / 2006/03
Nume proiect: Reducerea corupției politice - Anti-corupția ca revoluție
Suma acordată 10.000 USD
Perioada proiectului: 1 octombrie 2006  - 31 octombrie 2006

Mihai Dragoș, preşedinte al Consiliului Tineretului din România, este coordonator al reţelei Monitori pentru Bună Guvernare a „Alianţei pentru o Românie Curată” şi lucrează, de asemenea, în Societatea Academică din România (SAR), pe un proiect ce evaluează și monitorizează integritatea universităților din România.

Elena Calistru, care a lucrat pentru „Transparency International România”, este președintele Asociaţiei Funky Citizens, partener al SAR în mai toate proiectele și petiţiile iniţiate.

Edmond Niculuşcă este președinte la Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate, care colaborează cu „Miliţia spirituală”, o altă organizaţie finanţată de CEE TRUST (105.000 USD în perioada 2011 – 2013).Cătălin Drulă este vicepreședinte al Asociaţiei Pro Infrastructura, care colaborează cu  „Alianţa pentru o Românie Curată” (SAR).


Claudia Postelnicescu (Iniţiativa România), avocată și publicistă, este membră a http://www.contributors.ro/, un proiect al asociaţiei „Societatea Online”, cea despre care se spune că ar plăti și salariile celor de la HotNews. De altfel, doi dintre membrii fondatori ai Asociaţiei „Societatea Online”, Woinaroski Andrei și TimboIschi Preoteasa Manuela, sunt și asociaţi la societatea comercială ce deţine HotNews, iar un alt fondator al asociaţiei, Cristian Pantazi, este redactor șef la HotNews.

Tot pe http://www.contributors.ro/ îl găsim și pe Horia Oniţă, care, în aplicaţia pentru funcţia de președinte al Consiliul Naţional al Elevilor (C.N.E.), a scris că va urmări „dezvoltarea comunicării și parteneriatului între C.N.E. și anumite structuri naționale precum Alianța pentru România Curată”.

Ştefan Dărăbuș este director al „Hope and Homes for Children Romania”, o filială a unei fundaţii internaţionale, cu sediul din Anglia.    
 
Ȋn România sunt 67.000 de ONG-uri. E o coincidenţă că la Palatul Cotroceni au fost chemaţi să vorbească, în numele poporului, doar oengiștii ce primesc simbrie de la Soros?

P.S. Ştiu, sunt un troll nermernic, plătit în copeici... Pentru că în minţile unora, e clar că nu există decât două variante: ori ești cu americanii, ori ești cu rușii. Doar cu România, în viziunea lor, nu, n-ai cum să fii! Pentru că România, pentru ei, nici măcar nu există.

Este un moment foarte bun să deschidem subiectul datoriei Germaniei faţă de noi

 *  "Datoria de 19 miliarde de euro a Germaniei faţă de România - rezultatul unei relaţii comerciale"
  *  "Dacă Grecia are astăzi datorii este în mare măsură pentru că băncile germane au cumpărat obligaţiuni de la statul grec"
     * (Interviu cu profesorul Radu Golban)
         Radu Golban este economistul de origine română care a descoperit că Germania ne datorează 19 miliarde de euro, din acordurile comerciale bilaterale încheiate înainte şi în timpul celui de-al doilea război mondial.
       A trăit şi studiat în Germania, Elveţia şi România, iar acum locuieşte în Elveţia.
       În prezent, este Lector la Colegiul Naţional de Comerţ şi Diplomaţia Relaţiilor Economice din Bucureşti.

       Reporter: Cum şi când aţi descoperit că Germania are o datorie către România din perioada celui de-al doilea război mondial? Ne interesează să ştim şi cum aţi ajuns la suma de 19 miliarde de euro.
     Radu Golban: Acea descoperire a fost absolut întâmplătoare. În cadrul pregătirilor pentru teza mea de doctorat în politică monetară şi europeană, m-a interesat să găsesc şi alte modele de colaborare monetară în Europa. Aşa am descoperit că, începând cu anii '30, a existat, până în 1944, o uniune de clearing (n.r. sistem de decontare între state prin intermediul băncilor, prin compensarea reciprocă a creanţelor şi datoriilor, în scopul echilibrării schimburilor comerciale), lucru care mi-a stârnit curiozitatea. Care a fost modalitatea de funcţionare a acestei uniuni monetare conduse de Berlin, care avea centrul în Germania la Casa de Compensaţie?
     Studiind materiale din arhivele germane şi elveţiene de stat - care sunt disponibile la Banca Reglementelor Internaţionale, cu sediul la Basel - am văzut că în această uniune de clearing, la care a aderat şi România începând cu 1936, au rămas, la sfârşitul războiului, anumite sume necompensate.
     Radu Golban: M-a interesat să văd ce s-a întâmplat cu aceşti bani ai ţării noastre, care a fost statutul lor politic şi economic.
     Un disponibil au avut şi Franţa, Olanda şi Danemarca.
     M-am întrebat cum s-a ajuns ca România să aibă un disponibil la Casa de Compensaţie de la Berlin. Sau care a fost statutul legal al acelui disponibil din septembrie 1944, când s-a desfiinţat acea instituţie. Mai mult, mă interesa să aflu care a fost reglementarea statutului acelor bani în tratatele internaţionale, fie cele ale Germaniei, fie cele semnate de România.
     Germania, începând cu anii '30, a încercat să preia din nou o poziţie dominantă pe piaţa economică europeană.
     Problema era că exista o lipsă acută de valută, Berlinul fiind obligat să-şi plătească despăgubirile din primul război mondial, lucru care îngreuna comerţul european.
     Guvernatorul Băncii Centrale a Germaniei a avut ideea să creeze un sistem bazat pe barter (n.r. acord, în practica comercială, prin care părţile convin să schimbe între ele mărfuri de valori egale).
     Astfel, fiecare ţară a trebuit să-şi plătească în avans exporturile. În consecinţă, pentru exporturile românilor în Germania, de exemplu de produse agricole, banii erau plătiţi de Banca Naţională a României, nu de Germania.
     Exista zvonul că Germania era un foarte bun plătitor şi nu era aşa.
     Germania a fost o ţară foarte bună din punctul de vedere al achiziţiei de marfă, însă banii au fost plătiţi de BNR.
     Aceasta este ideea care stă la baza eurosistemului şi astăzi.
     Modelul de funcţionare în eurosistem este ca fiecare bancă centrală să plătească în avans exporturile fiecărui stat.
     Exporturile germane către alte state din UE sunt plătite în avans de Banca Centrală a Germaniei. Nu are loc un decont cu Banca Centrală a Greciei sau cu alte bănci centrale din eurosistem, aşa cum s-ar întâmpla dacă ar exista un export într-o ţară terţă.
     Atât timp cât pentru schimburile comerciale dintre Germania şi România au fost stabilite cote în fiecare an, emisiunile monetare ale BNR pentru exporturile româneşti au fost compensate prin ceea ce Banca Centrală primea de la exportatori, în urma măsurilor introduse de către Germania.
     Însă schimburile comerciale cu Germania nu au mai fost echilibrate, tocmai din cauza celui de-al doilea război mondial.
     Începând cu septembrie 1939, Germania a ajuns într-o situaţie precară şi nu a mai fost în stare să-şi onoreze angajamentele pe care şi le asumase faţă de România şi alte state membre ale uniunii de clearing.
     România încerca să diminueze cotele de export către Germania tocmai ca să redreseze schimburile comerciale şi ca să reducă emisiunea monetară, pentru că inflaţia noastră creştea. Inflaţia galopantă care s-a produs datorită clearingului cu Germania a fost suportată de cetăţeni.
     Pentru că Germania nu mai putea să exporte în măsura în care se angajase, iar ţara noastră era în continuare obligată să-şi onoreze cotele negociate cu Germania, care creşteau de la un an la altul, ajunsesem ca inflaţia galopantă de la noi să fie tributul pe care îl plăteam indirect Germaniei naziste, sub forma unui ban de ocupaţie.
     Din uniunea de clearing au făcut parte şi ţări precum Afganistanul sau Elveţia, care nu erau ţări aliate.
     În consecinţă, faptul că am fost aliaţi militari nu are nicio legătură cu obligaţiile care vin în urma acordului de clearing încheiat de România şi Germania în 1936.
     Reporter: Dar Germania i-a plătit Elveţiei 60% din datorie. De ce Elveţiei i-a achitat banii şi celorlalte state nu?
     Radu Golban: Pentru că, după război, Elveţia a căutat să legalizeze averea cetăţenilor germani, blocată acolo.
     Sumele fabuloase de bani care au fost depuse de cetăţenii germani au fost blocate datorită sancţiunilor împotriva Reichului, la fel cum au fost blocaţi şi banii românilor în Elveţia.
     Deblocarea banilor cetăţenilor germani din Elveţia a avut loc în mai multe etape.
     Pe o parte, băncile elveţiene s-au obligat să impoziteze la sursă aceşti bani şi să plătească o sumă de 50% fiscului german. Acesta, prin Acordul de la Washington, trebuia să fie în stare să plătească o parte din despăgubirile de război, fiind astfel o situaţie de win-win.
     De cealaltă parte, Elveţia, având posibilitatea să negocieze şi să impună băncilor elveţiene legislaţia care a favorizat atât fiscul german, cât şi pe cel american, a avut şi posibilitatea să negocieze cu Germania plata acelei datorii.
     Noi nu am fost în această situaţie.
     O să vă explic acum cum a ajuns să rămână acel miliard de mărci germane datorat României în contul Casei de Compensaţie.
     Cu cât creştea disponibilul nostru la fonduri şi cu cât mai puţin Germania putea să-şi onoreze exporturile spre România, cu atât mai mult Casa de Compensaţie a încercat să se folosească de instrumente de inginerie financiară, ca să ne diminueze disponibilul.
     De pildă, am fost obligaţi să plătim o parte din staţionarea trupelor germane în România din disponibilul de la Casa de Compensaţie.
     Am fost obligaţi să achiziţionăm o serie de produse de care nu aveam nevoie, de la proteze la agrafe, la suprapreţ, ca să reducem din disponibil. Aceste mijloace au fost, efectiv, la cheremul Germaniei, care au avut posibilitatea să taie din disponibilul României cât a dorit. Despre aceste practici a publicat chiar Banca Reglementelor Internaţionale în rapoartele de lucru din anii "42 şi "43, care se găsesc pe internet.
     Acel miliard de mărci datorat ţării noastre este rezultatul exerciţiului bugetar al Casei de Compensaţie, după toate eforturile Germaniei de a reduce disponibilul. Atât a mai rămas după toate presiunile exercitate asupra României.
     În urma intervenţiilor publice pe care le-am avut în emisiuni, BNR a exprimat un punct de vedere, conform căruia ţara noastră, sub conducerea lui Ion Antonescu, ar fi insistat asupra Germaniei să plătească exporturile României în aur, iar noi am vrut să primim numai aur de la Germania, pentru că nu am mai avut încredere în clearing.
     Banca Reglementelor Internaţionale a criticat România pentru cererea de pe vremea lui Antonescu şi i-a solicitat să nu accepte din partea Germaniei aur, pentru că este unul pătat.
     Pentru mine este interesant că disponibilul de un miliard de mărci germane de la Casa de Compensaţie se regăseşte şi într-un material din 2002-2003 al Academiei Române publicat de Victor Axenciuc, "Istoria monetară a României". Aici, Academia Română a publicat bilanţul BNR din anul "44, unde găsim rezervele noastre. Erau rezerve în aur şi în valută, iar rezervele de clearing erau în sumă de 55 miliarde de lei, care atunci erau exact un miliard de mărci germane.
     Am avut o corespondenţă cu BNR aproape doi ani de zile pe tema acestei datorii.
     Academia Română a publicat din studiul arhivelor BNR această sumă - 55 miliarde de lei, care acum valorează 19 miliarde de euro, inclusiv dobânzile aferente.
     BNR ştia că în "44 ei aveau în rezervele lor disponibilul de la Berlin, deci cifra nu-mi aparţine mie. Este publicată de Academia Română, care a preluat-o din arhivele BNR.
     Când am cerut aceste arhive, mi s-a spus că nu le găsesc.
     Reporter: De ce statul român şi BNR nu au menţionat această datorie înainte să o descoperiţi şi să o menţionaţi dumneavoastră?
     Radu Golban: I-am întrebat de ce au scos din bilanţ aceşti bani.
     Ca răspuns, au organizat în aprilie 2013 un simpozion la BNR şi au spus că banii au fost scoşi din evidenţă pentru că Germania a fost considerată un stat incapabil de plată în 1944.
     Asta nu înseamnă că Germania nu este astăzi capabilă să-şi achite datoria.
     Acesta nu este un argument.
     Auzim astăzi că Atena ar propune o ştergere a datoriilor după modelul german de la Conferinţa de la Londra, din 1953.
     Grecia merge pe următoarea strategie: ori ne dă Germania bani să ne plătim datoriile, (banii pe care ni-i datorează din cel de-al doilea război mondial), ori anulaţi-ne datoriile, după modelul german.
     În opinia grecilor, dacă Germania spune că nu mai are datorii faţă de nimeni în urma acelei conferinţe, atunci vor şi ei privilegiul pe care l-a avut Germania.
     La Conferinţa de la Londra din 1953, articolele 4 şi 5, s-a reglementat statutul României şi acolo se face trimitere la Tratatul de Pace de la Paris, unde articolul 28 aliniatul 4 spune clar că România renunţă la toate pretenţiile de despăgubire de la Germania şi de la cetăţenii germani, cu excepţia drepturilor dobândite din tratate şi contracte anterioare datei de 1 septembrie 1939.
     După părerea mea, motivul pentru care această datorie nu este stinsă astăzi este că România nu a renunţat explicit la aceşti bani, dreptul dobândit al României în urma datoriei de clearing fiind din 1936. Adică, nu se încadrează în ceea ce s-a decis la Conferinţa de la Londra.
     Noi am renunţat la tot ce ne-am angajat în timpul războiului, dar acest contract de tip barter încheiat cu Germania este din 1936.
     Tratatul semnat la Paris trebuie studiat cu atenţie, iar dacă România nu a renunţat într-adevăr la aceşti bani, atunci nu aş vedea de ce să nu-i cerem acum.
     Eu nu spun că trebuie să batem cu pumnul în masă, aşa cum face Grecia. Eu nu aş fi procedat la fel dacă aş fi fost în locul domnului Tsipras. Pe de-o parte, nu poţi să provoci Germania cu un astfel de subiect. Pe de altă parte, este vorba şi de o responsabilitate politică să găsim înţelegere cu Germania tocmai în contextul european, pentru că nu ne leagă doar apartenenţa la Uniunea Europeană. Suntem vecini şi trebuie să ne înţelegem cu ei. Şi Germania trebuie să priceapă că Europa funcţionează numai la nivel de win-win. Aceste datorii ale lor au ajuns, astăzi, să fie subiect de presă pentru că Germania nu şi-a arătat cu adevărat generozitatea promisă şi cea cuvenită de pe urma teribilului profit realizat prin integrare europeană.
     Reporter: Consilierul guvernatorului BNR, domnul Adrian Vasilescu, a confirmat existenţa acestei datorii a Germaniei către noi, dar susţine că nu avem acte care să dovedească acest lucru. Cum comentaţi?
     Radu Golban: Dacă materialul studiat de Arhiva Română la începutul anului 2000 nu este document, atunci putem închide Academia Română. Dacă arhivele din Ministerul de Finanţe al Germaniei nu sunt documente, îl rog pe domnul Vasilescu să ne spună mai tranşant ce este un document. Nu acceptăm nimic din ceea ce primim de la arhivele germane şi nimic din ceea ce a publicat Academia Română până în prezent. Eu aştept şi sper la pensionarea domnului Vasilescu în următorii zece ani.
     Reporter: Dumneavoastră aţi înaintat Preşedintelui României, în 2010 o petiţie prin care îi cereaţi înfiinţarea unei comisii care să cerceteze această problemă. De ce credeţi că Parlamentul a respins înfiinţarea ei?
     Radu Golban: BNR a spus că nu găseşte documente. La toate solicitările mele am primit un răspuns negativ. În final, au organizat un eveniment-fantomă în 2012, în care au spus că datoria este mult mai mică, adică 25% din cele 19 miliarde de euro. Nu pot spune că datoria nu există pentru că au fost confruntaţi cu materialul Academiei Române.
     Nicolae Ceauşescu a iniţiat în 1974, în estul Europei, un grup de lucru care să se ocupe de problema despăgubirilor de război şi să deschidă negocieri cu Germania. Negocierile de la Berlin au fost purtate de George Macovescu (ministru de externe la acea vreme). România a enunţat explicit diferenţa între despăgubiri şi un credit forţat, cum a fost cel de clearing. Aceşti bani nu sunt în contul unei despăgubiri de război. Noi am renunţat la despăgubiri în mod explicit. Nu putem să cerem bani pentru atrocităţile şi jafurile comise de armata nazistă după 23 august 1944, nu avem dreptul la aşa ceva. Dar această sumă nu reprezintă o pagubă de război. Este rezultatul unei relaţii comerciale.
     Reporter: Credeţi că faptul că suntem membri UE ne împiedică să revendicăm datoria de la Germania?
     Radu Golban: "Nu se vorbeşte despre mort în casa spânzuratului", zice o vorbă românească. Sigur că ar putea să ne creeze un apetit pentru revendicarea datoriei.
     Aşa cum spunea unul dintre cei mai renumiţi profesori de istorie economică, Albreght Ritschl, Germania este unica ţară din lume care a dat faliment de trei ori în 100 de ani.
     Prima dată, Germania a dat faliment când a refuzat să plătească datoriile din primul război mondial. A falimentat toate băncile americane şi a declanşat marea depresie economică.
     Al doilea faliment a fost prin Conferinţa de la Londra, când Germania a spus că nu-şi mai plăteşte nicio datorie şi că va achita aceste datorii după ce în Europa se va semna un tratat de pace.
     Motivul pentru care nu s-a semnat un tratat de pace în Europa este tocmai pentru a nu repune în vigoare clauzele Tratatului de la Londra din 1953, care a precizat foarte clar că Germania se va achita de datorii odată cu semnarea unui tratat de pace.
     Sumele pe care Germania ar avea să le plătească Europei drept despăgubiri, după calculul lui Albrecht Ritschl, de la London School of Economics, sunt undeva la o mie de miliarde de euro, jumătate din PIB-ul Germaniei. Sună foarte mult, dar este puţin pentru pagubele produse Europei. Este firesc să nu putem discuta astăzi despre reparaţii de război. În procesul de la Nürnberg, unde a fost condamnat şi ultimul guvernator al Băncii Centrale a Reichului, acesta a spus următorul lucru: "Noi am vrut cândva să compensăm datoriile, doar că s-a terminat războiul, am pierdut şi nu am mai apucat să le compensăm". Deci, ei au fost conştienţi de faptul că datorează bani.
     Consiliul de administraţie al Băncii Centrale a Germaniei spunea: "Am reuşit prin clearing să creăm sisteme în care noi să dictăm preţul de import şi noi să dictăm şi preţul de export al produselor noastre şi să facem ce vrem cu banii, cu disponibilul de la Berlin, efectiv ce vrem noi, datorită forţei militare pe care o avem". Nemţii au spus lucrurilor pe nume într-o formă foarte tranşantă.
     Banca Centrală Europeană este singura bancă din lume care nu-şi merită acest nume, iar acest lucru pentru că nu reprezintă relaţia dintre o bancă centrală şi "fiicele" sale. Finanţarea se face în continuare prin intermediul băncilor centrale naţionale ale fiecărui stat membru, dobânda este în continuare naţională, siguranţele sunt naţionale, deci noi am preluat de undeva aceste disfuncţiuni care există în Europa.
     În primul război mondial, Germania a fost conştientă că nu mai putea să ocupe state şi să le oblige la un tribut. Cele mai multe ţări din Europa erau ocupate, iar trupele germane primeau un aşa-zis ban de ocupaţie, care avea un curs de schimb fix cu moneda naţională.
     În urma ocupaţiei militare, băncile naţionale nu au fost desfiinţate. Ele au avut rolul de a converti banul de ocupaţie în lei, franci şi aşa mai departe. Deci, ceea ce plătea soldatul german însemna un morman de bilete de ocupaţie la nivelul băncii centrale, în cazul nostru la BNR.
     Inflaţia din România era tributul plătit indirect Germaniei pentru staţionarea de trupe, dar îl plăteam prin servicii. Negustorii primeau bani, iar prin băncile comerciale converteau banii de ocupaţie în lei. Toată lumea a fost fericită, doar că acei lei nu aveau acoperire şi creşterea inflaţiei era preţul indirect care îl plătea România pentru ocupaţie. Dar era un tribut modern, care funcţiona într-o formă compartimentată şi care permitea decuplarea liberei circulaţii a mărfurilor de libera circulaţie a capitalurilor.
     Să spunem că Grecia ar introduce marca germană ca monedă în loc de drahmă şi ar avea rezerve valutare de câteva zeci de miliarde de mărci. Care ar trebui să fie valoarea exporturilor Germaniei în Grecia, într-o ţară cu un deficit comercial cronic, frate geamăn cu deficitul pe balanţa de plăţi? Dacă rezervele Greciei ar fi fost de 10 miliarde euro, maximul de exporturi ale Germaniei în Grecia ar fi fost de 10 miliarde euro. Deci, cum poţi să faci din Grecia un foarte bun client, care să rămână pe vecie îndatorat, fără o plafonare a rezervelor valutare? Foarte simplu, printr-o uniune monetară care funcţionează după modelul banului de ocupaţie, în care banca mea centrală îmi plăteşte exporturile, iar banca centrală a statului care importă produsele rămâne cu o poziţie contabilă.
     Reporter: De ce credeţi că autorităţile noastre nu insistă pentru returnarea datoriei Germaniei? Nu vrem să-i supărăm pe nemţi?
     Radu Golban: Eu cred că noi nu vrem să supărăm pe nimeni. Noi, din principiu, nu vrem să cerem. Noi, dacă se poate, nici pe ruşi nu trebuie să îi supărăm. Eu nu cred că Germania ne apreciază mai mult dacă nu ne cerem drepturile. Ideea este cum negociezi aceste drepturi. La negocieri poţi să superi pe cineva, dar nu şi dacă nu ceri.
     Cred că momentul de faţă este unul foarte bun pentru a deschide subiectul datoriei Germaniei faţă de noi, tocmai pentru a arăta responsabilitate în această privinţă şi pentru a modera un pic discuţia dintre Germania şi Grecia la nivel european. Doar într-un context european în care să se renegocieze datoriile din Europa, Germania poate să arate că este responsabilă atât istoric, cât şi economic, pentru o creştere economică culminantă, bazată pe datorii la periferie.
     Nu cred că o ţară trebuie să ajungă să bată obrazul Germaniei să îşi onoreze obligaţiile din trecut.
     Dacă Grecia are astăzi datorii, este în mare măsură pentru că băncile germane au cumpărat obligaţiuni de la statul grec. Să nu uităm că Germania a obligat Grecia, în urmă cu aproape 2 ani, să îşi refinanţeze această datorie de la FMI.
     Deci, s-a luat un instrument de la naftalină, care a mutat datoria din băncile germane la FMI. Grecii au rămas cu aceleaşi datorii, doar că Germania şi-a redus expunerea. Ideea este ca Germania nu să dea datoria altuia, ci să se arate responsabilă pentru succesul de care se bucură astăzi în Europa. Doar aşa va putea să se asigure de loialitatea Europei pentru eforturile de a se integra.
     Germania trebuie să se arate recunoscătoare pentru succesul pe care l-a realizat pe plan economic în Europa, în ultimii zeci de ani. Pentru că nu este ceva dat de la natură sau de la Dumnezeu să poţi exporta pe un continent fără să plăteşti o vamă. Ce drept are Germania să se bucure de comerţ european fără să plătească vamă? Acest lucru costă, iar pentru noi este atât de firesc. Trebuie să înţeleagă că acest privilegiu de a penetra Europa cu marfă e unul pentru care ar trebui să plătească. Germania trebuie să-şi pună întrebarea de ce are cea mai vulnerabilă economie europeană? Pentru că nu are o piaţă internă funcţională, dar nu este nici vina Europei, nici vina noastră. Germania este cea mai regularizată piaţă europeană.
     Grecia, conform celor mai noi statistici ale OECD-ului este ţara cu cel mai înalt progres în domeniul reformelor. Într-adevăr, Grecia şi-a reformat în ultimii ani economia, dar şi Germania trebuie să se arate responsabilă faţă de unele obligaţii actuale, ca şi de cele şi morale pe care le are faţă de Europa.
     Reporter: V-aţi soluţionat problemele cu Universitatea de Vest din Timişoara (UVT)?
     Radu Golban: În şedinţa de consiliu de la UVT, s-a spus că "nu se doreşte colaborarea cu această persoană datorită articolelor critice împotriva Germaniei". Asta scrie în protocolul şedinţei de consiliu. În momentul de faţă, aştept ca procesul să se judece la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în săptămânile ce urmează.
     Reporter: Vă mulţumesc! 

     Germania, datoare la Rusia şi Grecia
     * Cele două ţări cer daune de război în valoare de 15 miliarde de euro
     Criza economică în care se regăseşte Europa de câţiva ani a readus în discuţie datoriile şi prejudiciile pe care Germania nazistă le are faţă de anumite ţări, printre care se numără Rusia, Grecia, dar şi România.
     Problema creditelor naziste şi a daunelor îşi are rădăcinile în Conferinţa de la Londra, din anul 1953, la care marile puteri (Franţa, SUA, Marea Britanie, Spania, Italia etc) au decis ca Germania să plătească doar jumătate din valoarea daunelor provocate în timpul celor două războaie mondiale, având în vedere însăşi situaţia economică a Germaniei, epuizată după războaie.
     Contravaloarea totală a pagubelor, după diminuarea sumei la 50%, a rămas de 132 miliarde de mărci germane, valoare stabilită la Conferinţa de la Londra din 1953.
     În anul 2010, Germania a plătit ultima tranşă din datoria externă survenită din contravaloarea pagubelor create în timpul primului război mondial.
     Pentru cel de-al doilea război mondial, Germania a avut de plătit daune materiale către Polonia, Iugoslavia, România, Israel, dar şi alte state, însă nu a achitat nici un ban pentru prejudiciile provocate în materie de victime umane şi credite, prin acorduri cu băncile naţionale, ci doar pentru proprietăţile confiscate şi pentru infrastructura distrusă, această omisiune fiind invocată de către Rusia în revendicările Dumei de Stat.
     Grecia cere rambursarea unor datorii de 11 miliarde de euro, în timp ce Federaţia Rusă vrea daune morale în valoare de 4 miliarde de euro, după ce, Duma de Stat a realizat, recent, un raport, din care reiese faptul că Germania trebuie să-i plătească statului rus daune compensatorii pentru victimele naziştilor din timpul celui de-al doilea război mondial.
     Prejudiciile create de către nazişti în timpul celui de-al doilea război mondial au fost atât de natură materială (distrugerea infrastructurii), cât şi de natură morală (victime ale opresiunii naziste) şi financiară. Germania nazistă a semnat mai multe acorduri de clearing cu băncile naţionale ale statelor ocupate, soldurile nefiind achitate nici până astăzi de autorităţile germane niciunui stat.
     Daunele materiale şi cele privind munca forţată, provocate de către nazişti Uniunii Sovietice în timpul celui de-al doilea război mondial, au fost achitate în totalitate de către Germania în anul 1953, însă compensaţiile privind victimele şi rambursarea creditelor nici măcar nu au fost luate în consideraţie.
     Alexis Tsipras, noul premier al Greciei, a acuzat recent Germania că nu şi-a plătit creditul de clearing (n.r. sistem de decontare între state prin intermediul băncilor, prin compensarea reciprocă a creanţelor şi datoriilor, în scopul echilibrării schimburilor comerciale), pe care naziştii l-au luat forţat de la Banca Naţională a Greciei, în timpul celor patru ani de ocupaţie din cel de-al doilea război mondial.
     Conform autorităţilor elene, Germania îi datorează acesteia suma de 11 miliarde de euro - prin urmare ele cer să fie scutite de o parte a datoriei externe actuale, în valoare de 300 miliarde de euro.
     În timp ce rapoartele grecilor estimează datoria Germaniei la 11 miliarde de euro, autorităţile germane anunţau în anul 2012 valoarea prejudiciilor create de acest credit, la aproximativ 8,25 miliarde de dolari.
     Revendicarea grecilor vine în contextul crizei economice, după ce extrema stângă antiausteritate a câştigat alegerile parlamentare din 25 ianuarie 2015, cu majoritate de voturi. Intenţia premierului Tsipras este să determine Germania să militeze în cadrul UE pentru Grecia, având în vedere că suma pretinsă de la Berlin ar reprezenta 80% din întreg PIB-ul Greciei.
     Cu toate astea, cancelarul german, Angela Merkel, a declarat la 27 ianuarie 2015 că nici Germania, nici celelalte state membre nu iau în considerare pretenţiile lui Alexis Tsipras şi că datoria acumulată de statul elen este exclusiv "responsabilitatea Greciei".

A consemnat IULIA ROTĂRESCU

“Legea rezonanţei” sau cum să ne facem viaţa mai bună

 În acest film documentar, cercetătorul Gregg Braden, împreună cu mai mulţi oameni de ştiinţă, explică una din legile fundamentale de funcţionare a Universului – legea rezonanţei, strâns legată de modul în care gândurile, sentimentele şi convingerile noastre ne influenţează pe noi, dar şi materia din jurul nostru

Toate tradiţiile spirituale ale omenirii conţin menţiuni despre legea universală a rezonanţei, care afectează toate lucrurile şi fiinţele din Univers. “Ştiinţa de astăzi a demonstrat că atunci când simţim o emoţie pozitivă, ea este transpusă în energii electrice şi magnetice corespunzătoare, care interacţionează cu celulele trupului nostru şi cu atomii lumii înconjurătoare pentru a produce nişte efecte formidabile“, arată cercetătorul Gregg Braden.

Tot ceea ce suntem, facem şi gândim ne influenţează într-un anumit mod viaţa: gândurile negative vor duce întotdeauna la efecte negative, în timp ce o gândire pozitivă ne va ajuta să ne schimbăm cursul vieţii în bine.

“Precum la un televizor, putem comuta pe diferite programe. Noi gândim încontinuu, fie că vrem sau nu aceasta. Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de gânduri pe zi. Toate aceste gânduri ale noastre produc consecinţe, pentru că fiecare gând este de fapt o energie pe care o lansăm în Univers, care îşi caută apoi, în drumul ei, o altă energie cu care să vibreze la unison. Îşi caută deci o energie asemănătoare cu energia gândurilor noastre, după principiul «ceea ce se aseamănă se adună».

Fiecare gând, indiferent că este bun sau rău, declanşează un proces de rezonanţă. Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras automat în viaţa noastră. Gândurile tale secrete, felul în care îi judeci pe alţii, vorbăria interminabilă a minţii – totul formează un fel de intenţie”, explică oamenii de ştiinţă în acest film.

Pentru a putea face cele mai bune alegeri şi pentru a ne îndeplini cât mai uşor visele şi scopurile, pentru dezvoltarea noastră personală trebuie să înţelgem pe deplin aceste concepte şi să acţionăm în conformitate cu ele.

Destituiti toti masonii din institutiile de forta ale statului roman, daca vreti o tara libera si prospera!

Serviciile de informatii ale tarii trebuiesc restructurate din temelii si schimbarea trebuie sa inceapa de la varful acestor institutii. Sunt corupti sufleteste, pentru bani si functi s-au inscris in loja satanista a masonilor, ani de zile au protejat traficul de droguri, mafia politica, tunurile de sute de milioane de euro care au pus la pamant economia romaneaca!
Mii de ofiteri romani au ajuns sa lucreze cu frica in san: “Sa nu mai scap ceva ca poate ajunge prin Statele Unite sau Israel”.
Am ajuns intr-o asemenea situatie ca probele despre mafie, droguri, tradarea din interiorul serviciilor, listele cu agenti recrutati de rusi, americani, israelieni, chiar si unguri, sa fie mutate prin tari din America de Sud! Din cauza aceasta turbeaza de furie: “De unde apar tot timpul probe despre mafia noastra?!”. Voi sunteti de umplutura in serviciile de informatii si din cauza aceasta nu are nimeni incredere in voi, sunteti tinuti in fata…o sa aflati la momentul oportun! Sa ne aducem aminte cine sunt mafiotii masoni din fruntea serviciilor secrete ale Romaniei:
DGIA (Armata Romana) – Cele mai onorabil si solid serviciu de informatii al Romaniei, condus de dl general-locotenent Marian Hapau.

http://deveghepatriei.wordpress.com/2014/04/23/dl-general-locotent-marian-hapau-cv-ul-unui-adevarat-general-de-informatii/

1. George Maior si Florian Coldea – Mafioti masoni recrutati de CIA. De ani de zile SRI-ul are un singur mesaj: “Suntem aici sa aparam interesele Statelor Unite si Israelului, ne-am transformat in Serviciul Romano American Masonic de Informatii Anexa Mossad. Noi avem datoria sfanta sa protejam mafia!”. Au ajuns sa se laude in gura mare: “Avem legaturi cu masoneria americana si suntem sub controlul CIA”.

2. Gelu Marin Oltean si toata gasca de mafioti de la DIPI – Accesati link-ul postat mai jos. Marturia unui comisar-sef din cadrul Politiei Romane: “Cele mai multe informatii vin de la SRI, mafiotul de Oltean nici macar nu ne baga in seama”.

http://deveghepatriei.wordpress.com/2013/06/13/angajatii-lui-gelu-marin-oltean-mafiotul-mason-din-fruntea-dgipi-ului-au-inceput-sa-aiba-reactii-adverse-baieti-tipa-sefu-la-voi-statul-roman-va-plateste-ca-sa-cititi-blogurile-pentru-asta-i/

3. Marcel Opris (STS) – Face parte din camarila lui Basescu, alaturi de Coldea si Maior. De sapte luni de zile exista indicii clare care are legatura cu ofiterii Mossad din Israel si Romania. Deocamdata este bine sa pastram tacerea…

http://deveghepatriei.wordpress.com/2011/12/21/axa-dorin-cocos-bogdan-chirieac-marcel-opris-dl-marcel-opris-director-al-sts-ului-om-care-se-ocupa-de-securitatea-romaniei-afaceri-dubioase-de-milioane-de-euro-milioane-de-romani-nu-au-ban/

4. Theodor Melescanu (SIE) – Mason de gradul 33, recrutat inca din tinerete de rusi, face parte din gasca veche de mafioti alaturi de Iliescu – KGB, Magureanu – SRI, Dan Ioan Popescu, etc.

5. Lucian Silvan Pahontu (SPP) – Asta face parte din gasca lupilor tineri si este dornic de afirmare. Lucian Silvan Pahontu a fost recrutat de masonerie si acum este fratior de loja!

U.M. 02… , din motive de siguranta nationala nu-i putem publica tot numele, mai este cunoscuta si sub numele de Centru Surse Deschise din cadrul SRI-ului. Unitatea respectiva este condusa de doamna general Emilia Cristina, inainte aflandu-se la conducere domnul general de Br. (r) Ionel Nitu (excelent analist de informatii). Doamna general Emilia Cristina, o femeie miniona si plapanda ca aspect fizic, dar foarte apriga cand vine vorba de conducerea unitatii SRI, este banuita ca sustine aripa pro-Basescu din cadrul SRI-ului si mai multi ofiteri s-au plans de anumite fapte mai putin onorabile. Nu stim care este situatia adevarata, nu am cercetat asa cum trebuie, dar n-am facut datoria sa amintim si de acest lucru.

U.M 02… , privita din exterior arata de parca este o combinatie intre spitalul de nebuni si Penitenciarul Rahova…gratii la geamuri mai lipsesc. Poarta de la intrarea in unitate este identica cu cea de la Cercetari Penale (foto): o monstrouzitate de fier ca in anul 1970. Da, putem intelege situatia cand vine vorba de Politia Romana: traficanti, infractori periculosi, etc. Cand vine vorba de SRI, anul 2014, o unitate nu poate arata ca U.M 02… . Va intrebam si noi pe dumneavoastra: in ce buzunare se scurg banii pentru modernizarea unitatilor SRI?! Sa ne dam cu presupusul:  in viloiul de la marginea Bucurestiului a lui Florian Coldea, in costumele si accesoriile de lux ale lui George Maior, in ceasurile de zeci de mii de euro, in cadourile pentru amante, etc. Toate aceste lucruri in timp ce ofiterii sunt angajati cu 1.600 RON pe luna!

Ofiterul de informatii nu se raporteaza la bani dintr-un singur motiv: banii inseamna tradare la nivelul serviciilor secrete. Un ofiter bun, pregatit foarte bine din punct de vedere psihologic, poate functiona fara probleme cu doua iaurturi pe zi si cinci covrigi. Din moment ce lucrezi pentru serviciile secrete tu nu esti un om normal si ai un alt sistem de valori. Daca nu oferi bani, macar ofera respect ofiterilor care lucreaza in SRI si nu le baga pe gat tampenii cu Basescu sau alte mizerii politice!

Rusii au program special de pregatire al ofiterilor: “In societate sunteti prosti, betivi, anonomi, cum vreti voi, dar niciodata prea destepti fata de oamenii obsinuiti ca va rupem picioarele”. Dupa reteta aceasta au ajuns sa spioneze cladiri in New York: “Ala ma?!? Ala este ofiter acoperit? Betivul ala?! Du-te ma dracului ca esti nebun si nu stii ce vorbesti”. X cand se apuca de baut inghite inainte trei pastile si stie cum sa isi dozeze paharele de alcool, in felul acesta ii pacaleste pe toti si mintea lui functioneaza brici.

Mergi pe strada si vezi un om vai de soarta lui, cu haine ponosite, privirea tulburata, ii dai 5 RON de pomana, si cand se apropie de tine iti faci cruce ce scoate pe gura!

http://www.sri.ro/fisiere/publicatii/Intelligence26__2014.pdf

Centrul Surse Deschise se ocupa si cu tehnoredactarea revistei “Intelligence”…printre alte lucruri. Majoritatea ofiterilor sunt tineri, fara prea mare experienta, si nu stiu foarte bine ce se intampla in birourile rechinilor de la varful SRI-ului. Tu, ca ofiter superior, cand stii bine care este situatia de la varful SRI-ului, poti spune ceva de genul: “Stai sa citesc revista cum trebuie sa nu apara ceva aiurea pe aici”. Iti pui mintea la contributie, analizezi informatiile, si pe urma le spui: “Da, puteti scoate revista pe piata”.

Revista “Intelligence” nu o sa fie citita de Politia Romana sau batrana care merge la piata sa isi cumpere paine si lapte, o sa fie citita tot de oameni din domeniu. Bai fratilor, va cerem un lucru imposibil atunci cand va spunem sa ganditi si sa fiti constienti ca lucrati pentru serviciile secrete ale Romaniei?

In interviul de la pagina 96, realizat de poetul Flaviu Predescu, amicul capitanului Sorin Sava, purtatorul de cuvant al SRI-ului, apare urmatorul lucru: “Generalul-locotent Florian Coldea, seful din umbra al SRI-ului, are legaturi cu masonii din cadrul Institutului de la Aspen, majoritatea dintre ei fiind ofiteri CIA”.

Un om in deplinatatea facultatilor mintale interpreteaza lucrurile in felul urmator: “SRI-ul este controlat de masoneria din Statele Unite, CIA si Mossad”. Orice ofiter SRI, de la cel mai mic nivel, stie ca generalul Coldea a primit din Statele Unite, circa doua kilograme de medalii cu care se lauda peste tot: “Va sparg pe toti cand vine vorba de spionaj, iote cum ma apreciaza stapanii de la Washington”.

Voi in loc sa va laudati cu Romania, le faceti publicitate gratuita americano-sionistilor? Dumnezeule mare ce mentalitate aveti!! Ofiterii de la contraspionaj trebuie sa inteleaga ceva de genul: “Nu ne atingem de spionii Statelor Unite si Israelului, pentru ca se supara Maior si Coldea!”. Cei de la SIE sunt mormant cu flori pe el, un cuvant nu scot despre CIA…

Priviti si va cruciti:

Mai departe…

Liviu Maior, Ioan Talpes, Mircea Geoana si Florian Coldea Ce legatura exista intre acesti oameni? Sa vedem mai jos:

1. Liviu Maior, tatal lui George Maior, este fostul coleg de clasa a lui Ioan Talpes. Ioan Codru Talpes, fiul lui Ioan Talpes, este finul lui George Cristian Maior. Liviu Maior, undeva la inceputul anului 1981, a fost trimis in Statele Unite cu o anumita misiune: monitorizarea extremismului unguresc. Cand a ajuns Liviu Maior in Statele Unite, americanii au spus ceva de genul: “Este agent dublu si se afla si-n tabara KGB-ului”. Toti acesti oameni fac parte din masonerie si cunosc cel putin un membru al Institului de la Aspen…sau au fost recrutati de ei.

Cornel Nemetzi, colonel SIE – Tradarea masonului Talpes

http://deveghepatriei.wordpress.com/2013/07/22/va-recomandam-cartea-colonelului-r-cornel-nemetzi-sie-ultimul-curier-ilegal-memoriile-unui-spion-roman/

2. Mircea Geoana, singurul membru recunoscut al Institutului de la Aspen, l-a ajutat pe George Maior sa ajunga directorul SRI-ului. Geoana si Nastase, sprijiniti puternic de masonii din cadrul Institutului de la Aspen, au facut lobby-ul necesar pe langa Basescu: “Maior este sustinut pe de masoneria americana si trebuia sa ajunga directorul SRI-ului”. Basescu, mitoman cum este, a spus ceva de genul in 2006: “Eu nu am prejudecati si din cauza aceasta l-am pus pe Maior la SRI”.

Tatal lui Mircea Geoana, partea dreapta, a fost general in cadrul Securitatii Romane si apropiatul tradatorului de tara Mihai Pacepa (indicat cu sageata rosie).

3. Dumneavoastra, foarte mirati, va intrebati urmatorul lucru: “Ce cauta Coldea, baiatul lui Basescu, in gasca de mafioti masoni ai PSD-ului?!”. Sa va spunem noi: in tara se prefac ca sunt democrati, socialisti, de dreapta sau stanga, dar in afara se pun impreuna in genunchi in fata stapanilor lojilor masonice din Statele Unite si Israel. Mafia masonica din serviciile secrete: “Stapanii sa vada ce slugi bune suntem, cum le punem la dispozitie toate resursele Romaniei, in timp ce ne batjocorim propriul popor cu “democratia” si structurile euroatlantice”.

In spatele dumneavoastra, fara sa aveti habar, se desfasoara un joc urias care insumeaza miliarde de euro! Votati cu incredere Ponta, Basescu, Antonescu si toata gasca de mafioti masoni! Lucrurile se complica
Lumea spionajului este foarte greu de inteles si din cauza aceasta ofiterii sunt pregatiti si 10 de ani de zile, din anumite rationamente nu va putem spune anumite lucruri. Totusi, ca sa nu va lasam in bezna, va spunem urmatoarul lucrurile: americanii sunt foarte suspiciosi cand vine vorba de mafia masonica de la Bucuresti.

Unii ca Maior, Coldea, Ponta, Basescu, Antonescu, se pot vinde imediat rusilor pe cateva milioane de euro fara sa ii intereseze loialitatea fata de Statele Unite. Mafiotii masoni de la Bucuresti pot minti cu nonsalanta: “Pana la moarte cu Statele Unite, cauza americana…”. Intrebare se pune in felul urmator: stie cineva ce fac ei in spatele cortinei?

Este logic ca americanii sa fie suspiciosi: “FSB-ul, urmasii KGB-ului, sunt redutabili cand vine vorba de recrutare”. Sa ne aducem aminte de performantele uluitoare ale KGB-ului: au recrutat doi presedinti de stat americani, doi sefi ai CIA, unul al FBI-ului, un subsecretar de stat american, cateva zeci de ambasadori, duzine de spioni operativi. Metodele lor de recrutare sunt ultrasecrete si nu se pot spune in public.

Mafiotii masoni, cand discuta intre ei, spun ceva de genul: “Sa avem oameni la varful ocultei mondiale, dar tragem pentru Romania”. Unde trageti nemernicilor pentru Romania, cand in tara se munceste pe 200 de euro si ne-am vandut toate resursele?! Tufe de Venetia ce sunteti, figuri de spioni si mintea in cap cat o gaina…

Din cauza voastra au ajuns serviciile secrete ale Romaniei sa fie batjocorite in ultimul hal, in urma cu 30 de ani ne bateam de la egal la egal cu CIA si KGB. In ziua de astazi a ajuns Maior sa trimita 500 de ofiteri la Budapesta sa fie pregatiti de FBI: “Noi suntem retardati si americanii sunt mai destepti ca noi”.

V-am spus destul de clar pe blog: in istoria de 2.000 de ani a Neamului Romanesc, tot timpul au aparut oameni de nicaieri care au pus umarul cand tara a fost in primejdie. Unul intr-o parte, zece in alta parte, si tot asa. Strainii isi fac cruce cu doua maini: “De unde au astia resursele astea?!”. Sus pe crestele Carpatilor se afla Strajerii Neamului!

Seful Institutului de la Aspen este evreul Walter Isaacson, adevaratul patron al companiei Apple si var de gradul doi cu unul dintre sefii Grupului Bilderberg. Este un veritabil shadowman: afaceri de miliarde de euro, influenta coplesitoare, si putin au habar de numele lui. Asa arata adevaratii stapani ai planetei: oameni care nu se afiseaza pe nicaieri.

Vicepresedintele Institului de la Aspen este Peter Reiling, bunicii lui au fost evrei din Polonia. Piviti cat de modest este: o sapca pe cap, tricou de 10 dolari, o fata de om banal. Mafiotii masoni din Romania, sunt acoperiti de lux, au impresia ca sunt in posesia unor secrete uluitoare, si de fapt sunt niste cantitati neglijabile care se hranesc cu iluzia puterii.

Puterea adevarata inseamna sa controlezi miliarde de euro si guverne, sa ai tone de informatii, si sa mananci o pizza cu 20 de dolari fara ca sa te recunoasca nimeni. Cand ajungi in fata unui miliardar nu te afisezi ca mafiotii de la Bucuresti: “Iote ce costum am, priveste ceasul meu de 30.000 de euro…”. Ai sa te faci de ras daca te intreaba ceva de genul: “Poporul tau se zbate in saracie si tu porti ceasuri de 30.000?!”.

Un om inteligent se afiseaza in costum de la APACA si-l convinge pe miliardar ca materialul romanesc este mai bun ca la Armani. Atunci vor incepe si ei sa te aprecieze: “Omul este bun si chiar vrea sa faca ceva pentru tara lui”. Numele lui Mircea Geoana pe lista oficiala a membrilor: William Mayer  - Relationships Park Avenue Equity Partners Henry Catto Jr. - Relationships Catto & Catto Insurance Company Lester Crown   - Relationships Henry Crown & Company Merv Adelson  - Relationships Avalon Digital Marketing Systems Inc Paul Anderson  - Relationships Aspen Institute William Davis  - Relationships WLD Davis Holdings Patrick Gross   - Relationships Taleo Corp Sylvia Earle Ph.D.  - Relationships Harte Research Institute for Gulf of Mexico Studies Mercedes Bass   - Relationships Sid R. Bass Associates Nina Houghton  - Relationships Wye Institute David Koch - Relationships Koch Industries James Ferguson  - Relationships Vion Pharmaceuticals Inc Stephen Carter  - Relationships Yale University David Gergen - Relationships John F. Kennedy School of Government Timothy Krauskopf  - Relationships Round Lake Designs Andrea Cunningham  - Relationships ZeroOne – the Art and Technology Network Elaine Greenawalt  - Relationships Princeton University Frederic Malek  - Relationships Thayer | Hidden Creek John Mascotte   - Relationships The Continental Corporation Charles Powell   - Relationships Textron Inc Karl Muhr   - Relationships Austrian Airlines Elinor Munroe   - Relationships Elinor Bunin Productions Lynda Resnick   - Relationships Roll International Corporation Vin Weber   - Relationships Lenox Group Inc Donald Roth   - Relationships Music Associates Of Aspen Albert Small   - Relationships Southern Engineering Corporation Berl Bernhard   - Relationships DLA Piper Alice Young   - Relationships Kaye Scholer Francis Cundill CFA  - Relationships Mackenzie Cundill Recovery Madeleine Albright    - Relationships The Albright Group – Evreica din Cehia, subsecretar de stat american, relatii puternice in Romania. Tarun Das  -Relationships Confederation of Indian Industry Prince Bandar Ibn Abdulaziz   - Relationships Aspen Institute Michael Eisner   - Relationships The Tornante Company Henry Gates Jr.  - Relationships Harvard University Alma Gildenhorn   - Relationships John F. Kennedy Center For The Performing Arts Sidney Harman   - Relationships Harman International Industries Inc. 90 Ann Hudson   - Relationships Javelina Partners Bonnie McCloskey  - Relationships Cornerstone Holdings Leonard Lauder   - Relationships Institute for the Study of Aging Ann Richards  - Relationships Public Strategies William Nitze  - Relationships The Gemstar Group Lloyd Schermer - Relationships Lee Enterprises Inc Andrew Stern   - Relationships Service Employees International Union, Pension Arm Thomas Pickering   - Relationships Business Executives for National Security Roderick von Lipsey  - Relationships Goldman Sachs Private Wealth Management Frederick Whittemore  - Relationships Chesapeake Energy Corporation Mortimer Zuckerman   - Relationships Boston Properties Inc Robert Malott - Relationships FMC Corp. Ann Korologos   - Relationships Harman International Industries Clare Munana   - Relationships Ancora Associates L. John Doerr III  - Relationships Kleiner, Perkins, Caufield & Byers Gerald Greenwald   - Relationships Greenbriar Equity Group Jerry Murdock Jr.  - Relationships InSight Venture Partners Carl Bildt   - Relationships Akin Gump Global Solutions Stephen Friedman   - Relationships Crestview Partners, L.P. Gerald Hosier - Relationships Aspen Institute Robert Hurst  - Relationships Crestview Partners Anne McNulty  - Relationships Aspen Institute Roberto Meza   - Relationships Agrícola Industrial Salvadoreña William Donaldson   - Relationships Aetna Health Management Alan Fletcher  - Relationships Aspen Institute Melva Bucksbaum   - Relationships Aspen Institute Ann Friedman   - Relationships Aspen Institute Marc Nathanson - Relationships Mapleton Investments Jacqueline Novogratz   - Relationships Acumen Fund Anna Smith   - Relationships Aspen Institute Shashi Tharoor  - Relationships Aspen Institute William Joy Ph.D. - Relationships Kleiner, Perkins, Caufield & Byers William Budinger  - Relationships Aspen Institute Leonhard Fischer   - Relationships Cartica Capital Mircea Geoana  - Relationships Aspen Institute Arjun Gupta   - Relationships Telesoft Partners Yotaro Kobayashi   - Relationships Sony Corporation Elisabeth Lulin   - Relationships Aspen Institute James Manyika  - Relationships Aspen Institute Queen Noor   - Relationships Aspen Institute Margot Pritzker  - Relationships Aspen Institute Isaac Shongwe   - Relationships Letsema Holdings Giulio Tremonti   - Relationships Aspen Institute

Jerome Huret   - Relationships Nortel Networks Corp.

Eleanor Merrill   - Relationships Capital Gazette Communications Olara Otunnu   - Relationships Carnegie Corp. of New York – Michel Pébereau   - Relationships Galeries Lafayette Robert Steel   - Relationships Goldman Sachs Group Jamshyd Godrej - Relationships Godrej & Boyce Mfg. Co. Ltd. Bancherii care finanteaza din umbra Institutul: James C. Calaway Chairman of Lifetime Trustees Prince Bandar bin Sultan Former Saudi Ambassador to the United States Gerald M. Levin Retired Chairman and CEO Time Warner, Inc. Keith Berwick Keith Berwick Chair The Aspen Institute Robert H. Malott Retired Chairman and CEO FMC Corporation John Brademas President Emeritus New York University Robert S. McNamara Former President The World Bank Olivier Mellerio Institut Aspen France Interfinexa Lisle C. Carter, Jr. Attorney Hisashi Owada International Court of Justice William T. Coleman, Jr. Senior Partner and The Senior Counselor O’Melveny & Myers John J. Phelan, Jr. Chairman Emeritus The Aspen Institute Retired Chairman and CEO New York Stock Exchange Lester Crown  Chairman, Henry Crown and Company Thomas R. Pickering Vice Chairman Hills and Company F. Peter Cundill Founder Cundill Investments Research Warren B. Rudman Partner Paul, Weiss, Rifkind, Wharton and Garrison Tarun Das Chief Mentor, Confederation of Indian Industry (CII) Jay Sandrich TV and Film Director William L. Davis Chairman and COO WLD Davis Holdings, LLC Lloyd G. Schermer Retired Chairman & CEO Lee Enterprises Al Dietsch Chairman Best Year Yet LLC Carlo Scognamiglio Honorary Chairman Aspen Institute Italia William H. Donaldson Chairman Donaldson Enterprises Albert H. Small President Southern Engineering Corp. James L. Ferguson Retired Chairman and CEO General Foods Corporation Kathy D. Smith Former Board Member Daubert Industries Jacqueline Grapin President The European Institute Andrew L. Stern International President, Service Employees International Union Irvine O. Hockaday, Jr. Retired President and CEO Hallmark Cards, Inc. Phillips Talbot President Emeritus The Asia Society Nina Rodale Houghton President Wye Institute Solomon D. Trujillo Chairman, CEO and President Graviton, Inc. Shirley Hufstedler Senior Counsel Morrison & Foerster Paul A. Volcker Former Chairman of the Board of Governors Federal Reserve System Jérôme Huret Former President Institut Aspen France Leslie H. Wexner President and Chairman of the Board The Limited, Inc. Robert S. Ingersoll Former U. S. Ambassador to Japan Clifton R. Wharton, Jr. Former Chairman and CEO TIAA/CREF William N. Joy Partner  Kleiner Perkins Caufield & Byers Dolores Wharton Founder and Chair Fund for Corporate Initiatives Henry A. Kissinger Chairman Kissinger Associates, Inc. Frederick B. Whittemore Advisory Director, Morgan Stanley & Co., Inc. Companiile controlate din umbra: tot ce este la varf Amazon.com Inc. Intel Corporation Intuit Inc. Drugstore.com Inc. FreeMarkets Inc. Google Inc. Handspring Inc. HLTH Corporation Move, Inc. Lightspan, Inc. Adobe Macromedia Software LLC Palm, Inc. Epicor Software Corporation Precept Software, Inc. Silicon Compiler Systems Corp. Sun Microsystems Inc. Tellme Networks, Inc. Martha Stewart Living Omnimedia Inc. Elance, Inc. ENDFORCE, Inc. Upromise, Inc. Harvard University Netscape Communications Corporation At Home Corporation Good Technology, Inc. NewSchools Venture Fund, Investment Arm MediaNet Digital, Inc. Rice University Harvard Business School Segway, Inc. Purkinje, Inc. Kleiner, Perkins, Caufield & Byers VIII, L.P. Aspen Institute, The Kleiner Perkins Caufield & Byers XI, L.P. Friendster, Inc. iControl Networks, Inc. KPCB Information Sciences Zaibatsu Fund II, L.P. Zazzle.com, Inc. MEVIO, Inc. Spatial Photonics, Inc. Kleiner Perkins Caufield & Byers XII, L.P. M2Z Networks, Inc. Amyris Biotechnologies Inc. Bloom Energy, Inc. Generation Investment Management LLP Navigenics, Inc. Frontline Wireless, LLC iFund, L.P. RPX Corp.

Sursa: Lupul Dacic, preluare dupa De veghe patriei